Război pe timp de pace

•July 17, 2012 • Leave a Comment

Societatea românească trece printr-una dintre cele mai mari divizări de după 1989. Polarizarea din ultimele luni, acutizată odată cu începerea procedurilor de suspendare a Președintelui este evidentă și în mass media, nu doar în societate.

Din păcate, oamenii și politicienii tindă să vadă lucrurile în alb și negru: ori ești de o parte a baricadei, ori de cealaltă. Nu există cale de mijloc. Iar ca ziarist, Doamne ferește să încerci să-ți faci treaba cu obiectivitate.  Vei fi oricum taxat că ești cu unii sau cu alții, așa că pare mai ușor să-ți asumi că ești înregimentat. Suntem atât de defecți.

Dacă nu ești de acord cu activitatea guvernului Ponta, cu majoritatea din Parlament și cu declarațiile lui Antonescu, ești catalogat cu dispreț “băsist”. Dacă nu-l crezi pe Ponta, dar îl crezi pe Barroso,  dacă nu-l crezi pe Antonescu,  dar o crezi pe Merkel, dacă nu-l crezi pe Gâdea, dar crezi New York Times, dacă nu crezi RTV, dar crezi Washington Post, dacă nu crezi ce servesc zilnic politicienii useliști, dar crezi ceea ce vezi  cu ochii tăi – atunci cu siguranță “ești băsist”.

Politizarea presei este unul dintre cele mai grave lucruri care se întâmplă în România, iar politicienii sunt primii care susțin acest lucru, pentru ca apoi să se plângă de presa care nu le este favorabilă. Sebastian Lăzăroiu a sărit în sus, spunând pe pagina sa de Facebook că “Hotnews a întors armele”, pentru că Hotnews a publicat un articol în care Ponta zicea ceva neconvenabil d-lul Lăzăroiu despre Traian Băsescu.

Cu alte cuvinte, dacă Hotnews, perceput ca un site pro-Băsescu, scrie ceva ce chiar s-a întâmplat, relatează cu obiectivitate o declarație făcută de primul ministru al țării, atunci numaidecât Hotnews a trecut cu inamicul politic. În optica d-lui Lăzăroiu, și din păcate, și a altora, presa nu e nimic mai mult decât un aparat de propagandă.

Acest mod de a vedea lucrurile alterează, din păcate, grav, credibilitatea jurnaliștilor și a instituțiilor media.

Nu e mai puțin adevărat că există jurnaliști și instituții media puternic politizate și lipsite de obiectivitate, iar acestea au ca public oameni care susțin ideile propagate de ele și care-și confirmă, astfel, propriile așteptări și idei  (“vârfurile” fiind în ceea ce privește audiovizualul Antena 3 și B1 TV).

TVR-ul este un exemplu trist, perpetuat încă de la nașterea televiziunii publice, în 1956. TVR a fost întodeauna instrumentul puterii, indiferent cine a fost la putere. Iar cel mai grav este că oamenii care muncesc acolo nici nu au măcar nevoie de presiuni venite din afară. Știu foarte bine ce au de făcut, sunt ca niște roboței: cum s-a schimbat puterea, cum își fac temele disciplinat,  cu mult zel și tenacitate.

Cine s-a uitat aseară la Ediția specială în care Monica Ghiurco l-a avut invitat pe președintele interimar Crin Antonescu, știe despre ce vorbesc. Președintele Antonescu s-a simțit, probabil, chiar mai bine decât la Antena 3, unde jurnaliștii măcar îi pun mai multe întrebări, chiar dacă servite la fileu, măcar dau senzația unui dialog, sunt un pic mai în vervă, măcar mimează o oarece incisivitate. Ceea e am văzut aseară la postul public a fost un monolog al președintelui interimar, aprobat servil din când în când de moderatoare.

În niciun caz nu așa arăta un interviu cu Traian Băsescu luat la TVR de Rodica Culcer, Ramona Avramescu sau Adelin Petrișor.

Sunt unul dintre oamenii care cred (și știu) că politica este murdară, că politicul este un loc în care nu se joacă corect, iar oamenii politici sunt mânați nu doar de dorința de a câștiga puterea (ăsta este până la urmă scopul oricărui partid politic), ci de a o câștiga prin orice mijloace, pentru că sunt mânați de ceva chiar mai puternic: propriul interes.

Sunt, probabil, vreo 12 ani de când nu mai cred că poți avea o opțiune politică în România de azi altfel decât prin alegerea răului celui mai mic. Și, ca milioane de alți români, probabil, îmi dau, de fiecare dată, un vot negativ.

Hoții strigă “Hoțul!”

•July 15, 2012 • Leave a Comment

E fascinant să vezi cum oamenii ăștia de la putere care și-au pus în cap Comisia Europeană, pe cancelarul Angela Merkel, dar și alți oficiali europeni, pe ambasadorul SUA, al Germaniei și chiar al Franței (care le-a transmis un mesaj subtil, dar foarte clar de Ziua Națională a Franței), presa internațională – oamenii ăștia, deci, dau vina pe Traian Băsescu pentru imaginea de acum a României în străinătate.

E hilar să creadă cineva că Angela Merkel sau Manuel Barroso își iau informațiile despre România de la Traian Băsescu sau de la PDL. Că Washington Post sau New York Times sunt ziare care și-ar permite să fie partinice sau să publice informații venite de la o sursă partinică din România.

Crin Antonescu a dat dovadă de prostie fără margini, cerându-i lui Traian Băsescu public să înceteze denigrarea României în afară. Sau poate nu a fost prostie, mesajul lui se adresează strict poporului român, pe care ei cred că îl pot fraieri.

Dar să nu uite Crin Antonescu că în România nu îl aude doar poporul manipulabil. Îl mai aud și ambasadorii țărilor europene și al Americii, îl mai aud și ziariști străini care nu au partis-pris-uri,  îl mai aude și electoratul care nu se uită doar la Antena 3, care discerne și care trece dincolo de “Băsescu ne-a tăiat pensii și salarii.”

Iar când strigă în gura mare că ei nu încalcă legi, să-și aducă aminte ce declara actualul președinte al țării pe 2 iulie – lucru mult mai grav decât toate acuzele la un loc pe care i le aduc ei președintelui Băsescu și pentru care l-au suspendat în Parlament:

Miza principală, sub o formă sau alta, este intrarea în normalitate a Curţii Constituţionale. Mai explicit, înseamnă schimbarea componenţei acestei Curţi. Presupun, pe scurt, că parlamentul care a numit şase judecători din nouă are dreptul să-i revoce. (…) Eu, Crin Antonescu, consider că în actuala componenţă Curtea Constituţională este o ruşine“. Asta a declarat pe 2 iulie, la Antena3, președintele României, Crin Antonescu.

Este un motiv mai mult decât suficient ca acum Europa și oficialii europeni să stea cu ochii pe noi și să ne monitorizeze fiecare pas.

Păi ce nevoie mai e să vă denigreze Băsescu în străinătate, domnule Antonescu? Faceți singur o treabă minunată. Aș zice că v-ați descurca  și fără ajutorul prețios al domnului Ponta, care are, însă, partea lui, nu-i putem în niciun caz nega meritele.

Apasă! Apasă! Apasă! Crin și butonul negru de la Cotroceni

•July 15, 2012 • Leave a Comment

Traian Băsescu a pus toată țara pe jar, când i-a recomandat lui Crin Antonescu să apese un anumit buton negru de la Cotroceni.

“Dacă vrea să ştie de ce sunt atât de puternice reacţiile lumii occidentale la adresa actualei conduceri a ţării, îi fac o recomandare (lui Crin Antonescu, n. m): în stânga biroului sunt trei telefoane mari, este unul negru cu 12 butoane, trebuie să apese al treilea buton şi îi va răspunde un om care ştie să îi spună exact cine a făcut rău României şi mă tem că primele nume vor fi Crin Antonescu şi Victor Ponta”, a spus Traian Băsescu, în al doilea discurs din campanie, rostit la sediul său de campanie din strada Comănița.

Acum, serios, orice om ar fi curios să știe cine răspunde la acel buton, nu? Nu și Crin Antonescu, care susține că nu știe cine răspunde și nici nu e curios să afle.

Nu sunt curios, butonul 3 … doar dacă răspunde Dumnezeu, ceea ce mă îndoiesc, nu de existenţa lui Dumnezeu, ci de răspunsul pe butonul 3 al lui Băsescu. Altfel nu mă interesează cine e pe butonul 3“, a spus Crin Antonescu.

Ciudat, nu? Să fii președintele țării și să nu știi să folosești telefoanele din biroul prezidențial de la Cotroceni. Traian Băsescu susține că i-a explicat lui Crin încă de luni (când s-a făcut predarea de mandat) cum e cu butoanele. Totuși, președintele interimar spune că nu știe nimic.

Și totuși… pare să știe cine NU RĂSPUNDE la acel buton.

“Cred că asta a fost o mică manevră de campanie, dar mie mi se pare jenant să spui în gura mare că, dacă vrem să aflăm nişte lucruri esenţiale pentru România, trebuie să apăsăm pe un buton, la care nu răspunde nici domnia sa, preşedinte suspendat al României, nici prim-ministrul, nici Patriarhul Bisericii Ortodoxe, nu ştiu cine răspunde, cine e persoana care ne dă nouă rezoluţii, verdicte, ne indică vinovaţi sau ne dă soluţii salvare. Chiar nu ştiu şi nu cred că există”, a spus Antonescu în aceeași emisiune.

Hopaaaaa! De unde știe domnul Antonescu că la buton nu răspunde Patriarhul? Sau Ponta, sau Băsescu? Nu cumva asta înseamnă că ȘTIE cine răspunde? Și deci, că minte când spune că nici nu știe și nici nu e curios?

Mai ales că Traian Băsescu nu a pronunțat vreun nume. Întrebat de jurnalişti cine este acel om, dacă este de la Bruxelles sau dintr-o altă capitală europeană, Băsescu a spus că este vorba despre un om dintr-o instituţie a statului român, care are atribuţia să furnizeze informaţie corectă despre situaţia politică.

“Nu are relevanţă, nu sunt capitale, sunt instituţii ale statului român, care dau informaţia corectă despre situaţia politică, dacă tu eşti capabil să o analizezi (…). Sunt oameni care ştiu că, dacă mint, rămân fără cap, pentru că îl împing pe preşedinte spre decizii greşite”, a spus Băsescu.

Întrebat de ce îi explică abia acum lui Crin Antonescu cum să folosească telefoanele din biroul prezidenţial, Băsescu a arătat că i-a spus preşedintelui interimar “cum e cu butoanele” încă de luni, de când s-a făcut predarea funcţiei la Palatul Cotroceni.

“Acum i-am amintit butonul. I-am spus când am plecat cum e cu butoanele”, a mai spus preşedintele suspendat.

Ceea ce este mai plauzibil, decât varianta pe care vrea Crin Antonescu să ne facă s-o credem, și anume că nu știe cum funcționează telefoanele. Pentru că, nu-i așa, asta ar putea împieta chiar asupra exercitării funcției prezidențiale. Vi-l imaginați cumva pe Barack Obama să nu știe cum funcționează butoanele din Biroul Oval?!

Ion Iliescu a fost simpatic de data asta. Întrebat, ca fost președinte, cum e cu butoanele și telefoanele din biroul prezidențial de la Cotroceni, a răspuns că nu știe, pe vremea lui nu era niciun buton negru.

Vă înțelegem, domnule Iliescu, când erați d-voastră președinte, aveați la Cotroceni doar un telefon roșu.

Un om politic curajos

•July 15, 2012 • Leave a Comment

LATER EDIT.  Trăim într-o țară în care absurdul e la el acasă. Ionesco nu putea să se nască în altă parte, iar Caragiale și-a greșit cu siguranță epoca în care să se nască și să creeze.  Nu am mai scris nimic nici în preajma, nici după referendum. Am fost în vacanță în săptămâna dinaintea referendumului, iar la întoarcere am aflat cu stupoare că Traian Băsescu, cel care chemase în repetate rânduri electoratul la vot, deși acest lucru nu îi era în favoare, și-a schimbat radical poziția, cerându-le alegătorilor săi să stea acasă. Ceea ce aceștia au și făcut – prezența finală la referendum a fost de 46%, nu de 50+1, cât ar fi fost  nevoie ca președintele suspendat să fie demis.

Nimeni nu se îndoiește că Traian Băsescu este un om politic curajos.  Au recunoscut-o rivalii săi politici, a recunoscut-o Crin Antonescu și, surpriză, chiar soția președintelui interimar, europarlamentarul Adina Vălean.

Președintele Băsescu este un om politic curajos și, în orice caz, de o calitate mult superioară PDL. […] Nu pot spune decât că preşedintele Băsescu a încercat să-şi pledeze cauza şi cred că, la nivelul argumentelor, cele pe care le avem noi vor fi mai puternice în faţa cetăţenilor“, a declarat Adina Vălean pentru Q Magazin. (În treacăt fie spus, nu cred că lui Crin Antonescu i-a făcut mare plăcere aprecierea soției sale.)

Și, deși nu cred că se aștepta  cineva să îl audă pe Traian Băsescu sfătuindu-și alegătorii să stea acasă în ziua referendumului,  probabil puțini au anticipat că președintele suspendat le va cere atât de răspicat oamenilor să vină la vot în ziua referendumului indiferent de opțiunea lor.

Președintele a declarat sus și tare că nu vrea să rămână președinte “la masa verde” (și anticipez o demisie de onoare a lui Traian Băsescu în condițiile în care referendumul nu este validat din cauza cvorumului, iar voturile împotriva lui Băsescu sunt mai multe decât cele în favoarea lui) .

Este un gest de om politic curajos și puternic, demn, pe care puțini politicieni români l-ar fi făcut.

Președinte – jucător, Voiculescu – antrenor

•July 15, 2012 • Leave a Comment

În al doilea discurs rostit  la Palatul Cotroceni în calitatea sa de președinte interimar, Crin Antonescu și-a încordat mușchii în fața Europei și a ținut o pledoarie naționalistă din care am înțeles cu toții că nu va face grațieri și nu va schimba șefii DNA și Parchetului – dar nu pentru că așa a cerut Barroso (care, de fapt, nici nu a cerut asta, toate agențiile internaționale de presă și jurnaliștii  mint, dezinformați de Băsescu, of course), ci pentru că așa vrea el. El, președintele!

Am înțeles, am înțeles, domnule Antonescu, sunteți un președinte puternic, un președinte… cum era? Aaa, da, un președinte-jucător.

Iar Mihail Neamțu a punctat foarte bine la mitingul pro-Băsescu de la Cluj, când a sintetizat situația dvs:  Președinte-jucător, Voiculescu antrenor!

Pentru că e clar pentru toată lumea ceea ce președintele Traian Băsescu a afirmat zilele trecute în direct la TVR: Voiculescu este în spatele a tot ceea ce se întâmplă în ultimele două luni în România.

El îi manipulează, el îi face să comită gafă după gafă și să-și pună toată Europa în cap, miza fiind una uriașă: subordonarea justiției, pentru a-l scăpa de pușcărie pe pușcăriabilul patron al Antenelor.

Nu e întâmplător faptul că lucrurile au luat amploare în România, că noua putere s-a pus în mișcare pentru a-și subordona instituțiile statului și mai ales justitiția, imediat după condamnarea la închisoare a lui Adrian Năstase.

A fost evident în acel moment că justiția chiar își face treaba, iar dacă un om ca Adrian Năstase a ajuns după gratii, e foarte probabil să urmeze și alții, Voiculescu în speță. Nu degeaba Felix a demisionat din Parlament pentru ca dosarul său, el nemaifiind parlamentar,  să nu mai ajungă la instanța supremă.

Altă săptămână, o nouă surpriză în CV-ul premierului

Din păcate, pentru a-l scoate basma curată pe Felix, atât Ponta cât și Antonescu își compromit, practic, cariera de politicieni, își compromit partidele și, cel mai grav, compromit România.

Primesc, în schimb, spațiu și timp nelimitat pentru a-și perora în direct veninul anti-băsescian la ore de maximă audiență, cu moderatori gata să le facă oricând pantofii în direct (și nu numai).

Ultima apariție a celor doi la Antena 3 a avut darul de a-l lăsa fără replică până și pe veteranul (și înveteratul) anti-băsescian Ciutacu, în momentul în care Ponta (primul ministru al țării, să nu uităm) l-a numit pe Băsescu “nemernic” și “cel mai mare mincinos din istoria României”.

În locul domnului Ponta, m-aș feri, pentru o vreme să aduc în discuție termeni precum minciună, mincinos, fals, copiat, plagiat. Săptămâna asta a fost prins cu un alt masterat fals.  După cel din Catania, vajnicul “dottore” mai are unul, tot fals, la Oxford.

Din păcate pentru el, informația apare în enciclopedia Who’s Who Romania și nu poate fi modificată așa ușor precum CV-ul de pe site-ul Guvernului, de exemplu.

Șansa noii puteri: Să câștige Traian Băsescu referendumul

•July 14, 2012 • Leave a Comment

Noua putere de la București este într-o situație cum nici în cele mai negre coșmaruri nu-și putea imagina.

Motorizați din umbră de omul  cu Antenele, care riscă să împărtășească soarta lui Adrian Năstase și să ajungă după gratii dacă nu-și subordonează justiția, liderii USL-ului au făcut greșeală după greșeală și au ajuns în vizorul instituțiilor Uniunii Europene, iar România este acum, așa cum titra un ziar european de stânga (El Pais) oaia neagră a bătrânului continent.

Iar declarațiile lor, în loc să atenueze gafele pe care le-au făcut una după alta cu o precizie demnă de cauze mai bune, nu fac decât să dea cu nuca-n perete și să agraveze lucrurile.

Victor Ponta s-a întors de la Bruxelles cu o listă de teme pentru acasă, “lista lui Barroso”, cum a fost numită, conținând 11 puncte de urmat pentru puterea de la București. Este un fapt deosebit de grav, dovadă că, pentru a atenua gravitatea situației, lista nici nu a fost făcută publică.

Motiv pentru care  președintele interimar Crin Antonescu a putut afirma, în al doilea discurs rostit la Palatul Cotroceni, că nu există o astfel de listă, pentru că nu există un document care să o ateste.

Dar Antonescu știe foarte bine că documentul există, nu are cum să nu știe, și totuși susține contrariul,  cu o ușurință și o ipocrizie fără margini. Există, domnule Antonescu, doar că nu e public, și asta dintr-un singur motiv: să nu fiți făcuți total de râsul Europei, să se mai păstreze cât de cât o aparență.  UE vă pune la punct, dar încearcă să vă protejeze un pic imaginea, după ce Barroso NU a ieșit, cum e protocolul,  la conferință comună cu Ponta după discuții – ceea ce este iarăși grav.

Antonescu s-a gândit ca, dacă tot și-au făcut o imagine cum poate doar Iliescu a mai avut în străinătate, la vremea lui, cu mineriadele, măcar să tracă ceva foloase din asta, aici, în țară, că doar de aici vin voturile (după cum a observat foarte bine Ponta într-un discurs la fel de “pertinent,” nu dna Merkel votează pe 29, deci nici Barroso nu votează, cu tot cu listele lui). Așa că merge pe cartea naționalistă și declară cu nonșalanță că lista nu există, pentru că dacă ar fi existat asta “ar fi însemnat o depăşire de atribuţii de neimaginat a Comisiei”.

Preşedintele României, deplin sau interimar, nu primeşte ordine şi dispoziţii de la nimeni, cu excepţia Parlamentului în unele cazuri şi cu excepţia poporului român atunci când el se pronunţă“.

Legile României care, prin efectele Constituţiei, sunt ţinute să respecte toate angajamentele internaţionale pe care România le-a semnat se fac în România şi nu se negociază în altă parte“, a  spus sus și tare preşedintele interimar.

Din păcate pentru noua putere, ăsta-i un  mesaj populist care îi poate ajuta doar în interior. Sigur, ei vor câștiga alegerile, Traian Băsescu va fi probabil  debarcat și… ce va urma?

Perspectivele useliștilor la putere nu sunt deloc roz. Avem un an electoral pe care ei l-au făcut dublu electoral: pe lângă alegerile locale și parlamentare, bugetul țării va avea de suportat un referendum pentru demiterea președintelui și, în cazul în care președintele pierde, alegeri prezidențiale anticipate.

Asta în condițiile în care criza economică nu este trecută total, iar criza politică din România nu face decât să o adâncească. Investitorii se vor gândi de două ori dacă să vină, sau, după caz, daca să mai stea în România. Acordurile financiare cu FMI, Banca Mondială și UE ar putea fi și ele în pericol, mai ales că este an electoral și USL a promis o alternativă la varianta austerității susținută de fosta putere (și, în plan european, de dreapta politică, în special de Germania și doamna Merkel).

Iar încrederea Europei (și chiar a Americii) în România, serios șubrezită, trebuie acum recâștigată – ceea ce cere multă muncă și, mai ales, diplomație, tact, lucruri de care noua putere duce aproape complet lipsă.

Cu așa perspective, USL-ul o să vină la putere, dar  o să coboare atât de vertiginos, încât în câțiva ani are toate șansele să ajungă un fel de PNȚCD.  Asta presupunând că USL (o alianță nenaturală doctrinar, acceptand că în România există doctrine) va mai rezista în actuala formulă.

Singurul care le poate atenua căderea este, paradoxal, chiar omul pe care ei îl urăsc cel mai tare și pe care vor acum să-l dea jos. Fără Băsescu la Cotroceni, ei vor fi singura țintă a furiei populare. Care nu va fi mică.

Băsescu în campanie: Piersici, umbrele, tricou polo și copii. Așteptăm lacrimile

•July 11, 2012 • Leave a Comment

Traian Băsescu a început campania electorală al cărei unic subiect este. Populist, neinspirat, jalnic. După ce marți nu a mai putut de grija jurnaliștilor prezenți la sediul său de campanie din strada Comănița și le-a împărțit apă și fructe, marți le-a dat umbrele de soare, dar și  material jurnalistic: a ținut prima conferință și primul discurs al campaniei.

Că Băsescu le-a zis românilor, aproape voalat, să nu se prezinte la referendum, e una.  Și e de înțeles. În regula jocului matematic al acestui referendum, Băsescu este avantajat (dacă Ponta se ține de cuvânt și, așa cum a declarat în seara asta la Bruxelles în prezența președintelui Parlamentului European, referendumul se desfășoară după regula stabilită de CCR) dacă românii nu vin la vot.

Dar să ia un copil în brațe și să continue să vorbească ținându-l în brațe – asta e deja prostie din partea președintelui suspendat. Și nu pentru că avem de a face cu un marketing politic de duzină și o rețetă atât de folosită încât și-a pierdut credibilitatea. Chiar ca gest spontan, imaginea e una sinucigașă pentru Băsescu, acuzat în urmă cu câțiva ani că a lovit un copil în timpul unui miting electoral.

Fără să vrea, imaginea lui ținând în brațe un copil, duce alegătorul cu mintea la acel scandal. Nici măcar nu contează, psihologic vorbind, că Băsescu a câștigat procesul intentat atunci lui Dinu Patriciu, nici nu contează dacă episodul a fost sau nu real. Contează doar că momentul a rămas în mentalul oamenilor ca atare: Băsescu – copil lovit.

Băsescu și-a dat singur cu stângu-n dreptu’, practic. Sigur, nu știm cât impact real va avea gestul ăsta al lui și cât rău mai poate face la imaginea pe care o are.

Cea mai bună strategie pentru Băsescu ar fi să stea și să nu facă nimic. În mod cert, supraexpunerea nu îi poate face decât rău. Ieșind în public acum, pupând copii și babe prin piețe, oferind apă, fructe, umbrele și Dumnezeu știe ce mai urmează, ziariștilor, fiind simpatic în stilul lui, popular, glumeț – toate astea nu vor ține decât la electoratul lui. Pe care nu are de ce să-l mai convingă.

Într-o campanie electorală asumată ca atare, Băsescu nu are nicio șansă să aducă de partea lui nehotărâții, așa cum, probabil, speră. Dacă cineva îi poate convinge pe nehotărâți să voteze cu Băsescu (sau, după caz, să nu se prezinte la vot) – aștia sunt chiar useliștii. Deși vor să-l dea jos pe Băsescu  –  Ponta, Antonescu  și ai lor lucrează, fără să-și dea seama, pentru Traian Băsescu.

Toate prostiile făcute de USL și toate neghiobiile declarate de Ponta, abuzurile noii puteri criticate de mai toată lumea în străinătate, îi fac treaba lui Băsescu mai bine decât ar face-o participarea lui la câte un miting în fiecare localitate a țării, împărțirea a tone de piersici ziariștilor și puparea tuturor babelor și copiilor acestei țări.

Cât despre apelul său străveziu de neparticipare la referendum, lucrurile sunt simple: după cum arată sondajele, cei mai mulți români ar vota pentru suspendarea președintelui. În aceeste condiții, șansa lui Băsescu este ca referendumul să nu fie validat, adică să nu se prezinte la vot jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscriși pe liste – ceea ce înseamnă peste 9 milioane de alegători, după cum a confirmat în seara asta ministrul de Interne, Ioan Rus.

Așadar, Traian Băsescu, în tricou albastru polo, având în spatele său un panou cu inscripția Constituția României, a declarat miercuri seara că are ca obiectiv, deși poate părea o “misiune imposibilă”, să câștige referendumul. Apoi, fără a-i îndemna pe oameni în mod direct să Nu vină la referendum, a punctat acest lucru de câteva ori: Românii nu vor participa la un lucru necinstit, Românii nu vor participa la acest mod de a face politică, Românii nu vor accepta un astfel de joc.

Subtil, ingenios, vor spune unii. Inutil, în realitate. Băsescu ar trebui să plece la Neptun și să-i lase pe useliști să-și facă treaba. Ei sunt adevărații și, probabil, unicii lui agenți electorali în momentul ăsta. Aparițiile președintelui suspendat  s-ar putea să aibă exact efectul de contracarare – adică să strice ceea ce ar “obține”, altfel , cei de la USL.